Laş

Prezent.

Perfect.

Simplu. Compus.

Eu

Sunt

Eram. Am fost.

Mi-e dor.

Mi-era dor. Mi-a fost dor.

Nu ştiu. Nu ştiu.

Ei. Voi. Noi.

Le e, vă e, ne este

A mânca o îngheţată.

A citi o carte.

A face înconjurul lumii în 80 de zile.

Nu.

În 40. Că noi nu suntem Jules Verne. Nici noi, nici voi, nici ei/ele.

Şopteşte-mi piesa aia de la radio.

Şopteşte-mi.

Advertisements

Eu.

Cine sunt eu? Eu sunt eu.

Eu cerşesc atenţie. Cerşesc sentimente.

Eu iubesc ploaia. Sunetul ei. Mirosul ei.

Eu admir poezia. O simt.

Eu ascult pianul. Imi face sângele să vibreze.

Eu sunt făcută pentru vară. Şi vara pentru mine.

Eu sunt încăpăţânată.

Eu plâng când mă doare.

Eu primesc răsăritul şi apusul în suflet. Astea două îmi pun un nod in gât.

Eu privesc stelele. Stelele îmi strălucesc.

Eu beau vin roşu. Vin roşu.

Eu visez. Mereu.

Eu sunt caldă. Şi naivă.

Eu sunt copil. Un copil zambăreţ.

Eu trăiesc prin ceea ce citesc şi ceea ce aud.

Eu călătoresc. O să văd lumea.

Eu. Eu sunt eu.

Top 10 cărţi citite.

Îmi aduc aminte că anul trecut, pe vremea asta, era la moda cu “the ice bucket challenge” care (cred) a generat un alt fel de challenge. Era un fel de leapşă. Un individ primea ştafeta de la un prieten, prin care se obliga să creeze un top 10 al celor mai bune cărţi citite. Individul, la rândul său, se obliga să provoace mai departe alţi prieteni. Nu-mi amintesc acum topul pe care l-am creat, însă voi încerca să reconstruiesc acum, mai pe îndelete, cele zece cărţi care mi-au fost cele mai dragi, după cum urmează:

  1. Pe airipile vântului, Margaret Mitchell.  Îmi amintesc că mi-a ocupat vreo trei nopţi de vară când aveam vreo nouăsprezece ani. Am fost foarte tulburată de trăirile lăuntrice ale tinerei Scarlett O’Hara, eroina romanului şi de puterea de care aceasta a dat dovadă de-a lungul evenimentelor ce aveau loc în viaţa acesteia. O carte frumoasă pe care aş recomanda-o cu plăcere oricui.
  2. Lolita, Vladimir Nabokov.  Nu are cum să nu îţi placă. Carte interzisă pentru foarte mult timp, Lolita m-a lăsat cu gura căscata. Un altfel de iubire, o iubire genială a profesorul Humbert Humbert pentru micuţa Dolores, considerată (pe bune dreptate) un tabu, pe mine m-a fascinat. O capodoperă.
  3. Elevul Dima dintr-a şaptea, Mihail Drumeş.  Numai ce am terminat-o de citit. Îmi pare rău că nu am citit-o în anii adolescenţei mele. Aventură, iubire, patimă, curaj. Sunt primele cuvinte ce-mi vin în minte când mă gândesc la această carte. Te trec un amalgam de sentimente citind-o. Râzi, oftezi, speri, plângi. E o carte pe care aş reciti-o cu mare drag.
  4. Idilă pe un turn, Thomas Hardy.  O altă poveste de dragoste care mi-a picat cu tronc, una ce trece peste diferenţele de clasă sociala, plina de pasiune şi speranţă. Foarte bună.
  5. Anna Karenina, Lev Tolstoi. Autorul rus tratează un subiect care, cred eu, că va face întotdeauna o carte bună şi anume femeia adulterină. Portretul lui Levin a fost considerat unul semi-autobiografic, întrucât s-a spus ca Tolstoi a cerut-o de soţie pe Sophia Bhers în aceeaşi modalitate cum a cerut-o Levin pe Darya Oblonskaya.
  6. La răscruce de vânturi, Emily Brontë.  Ambiguitatea e ceea ce face din acest roman o adevărată capodoperă. Povestea de dragoste ce se desfăşoară pe parcusul a mai multor ani, sfârşită tragic, însă, m-a cuprins în mrejele ei. O carte foarte bună, poate cea mai bună dintre romanele scrise de Emily Brontë şi de surorile acesteia.
  7. Madame Bovary, Gustave Flaubert. Altă femeie adulterină, în altă regiune a Europei de această dată. Ce m-a intrigat în acest roman a fost dorinţa doamnei Bovary de a urca mai sus pe scara claselor sociale dar şi de a trăi iubirea pe care nu o cunoştea decât din poveştile pe care le citea şi le visa cu ochii deschişi. Un alt element interesant este modalitatea prin care eroina îşi manipula soţul, modalitate prin care şi-a însuşit, nu-i aşa, statutul acesta de femeie adulterină.
  8. Singur pe lume, Hector Malot. E primul roman pe care l-am citit vreodata, să fi fost prin clasa a doua. M-a zdruncinat extraordinar de tare. Cartea prin care am învăţat pentru prima dată că nu totul e cu happy end. Formidabilă!
  9. Marile speranţe, Charles Dickens. O poveste frumoasă, misterioasă, plină de neprevăzut. Bildungsromanul lui Pip fascinează întocmai prin această calitate a sa de a şoca cititorul prin evenimentele petrecute. Trebuie să recunosc că am fost mişcată de răsturnările de situaţie.
  10. Contele de Monte Cristo, Alexandre Dumas. Roman foarte bun conturat în jurul acţiunilor lui Édmond Dantes, considerat informator al “uzurpatorului” (Napoleon Bonaparte). Recomand!

Am visat.

Mă întrebi ce am visat? Am visat că plecasem să văd lumea. Aveam câte o bucăţică din mine în fiecare colţ al lumii. Trebuia să le culeg şi să mă reîntregesc. Pe mine. Fără tine, fără ei, fără noi. Doar pe mine. Am visat că m-am împrietenit cu soarele şi îi lăsam lumina să curgă prin mine, prin sângele-mi roşu, prin vene. Am visat că luna îmi era tovarăşă de noapte şi că împreună cântam cântece de drumeţie, că stelele mă mângâiau şi că briza mării îmi curăţa mintea. Am visat că respiram aerul munţilor, că-mi umpleau plamânii de fericire şi-mi venea să ţip, îmi venea să dau câte-o porţie fiecărui suflet pe care-l întâlneam. Am visat marea, avea braţele întinse către mine şi-mi şoptea printre valuri: “Mi-ai lipsit!”. Am visat păsări, ploi de vară, curcubee, nisipuri fine şi calde…!

Când m-am trezit, însoţitoarea de bord anunţa aterizarea. Ajunsesem!

P.S. This is for you, dear M. Thank you!

Shadow.

E noapte. Stau întins pe iarba din parc şi privesc la stele. Unele sunt atât de strălucitoare, frumoase, iar altele le vezi numai dacă eşti foarte atent. Parcă ar vrea să se ascundă de privirile curioase ale îndrăgostiţilor. E vară şi e foarte cald chiar şi noaptea. Te sufocă, îţi ia locul din plamani si il transformă în bobiţe de apă pe frunte. Liniştea e întreruptă din când în când de râsetul unui grup de adolescenţi ce cântă la chitară la câteva sute de metri mai departe.

E ceva ce mă apasă. Nu-mi dă pace. Credeam că am uitat-o. Sau cel puţin asta încercam şi credeam ca am reuşit. Zâmbeam din nou, iar ochii iei nu-mi mai apăreau în minte. Însă, azi noapte am visat-o. Se făcea că era într-un câmp, alerga cu un nor de mână. Era desculţă şi purta o rochie cu fluturi verzi. Eu stăteam şi râdeam de ea, îmi spuneam: „Ce e şi cu zăpăcita asta? Auzi, să alerge cu norul de mână!”, mi se părea ridicol. Până ce am recunoscut-o. Când mi-am dat seama cine e, totul avea sens. Când m-a observat a venit tristă spre mine şi mi-a spus ca i-am suparat norul. Că acum e negru şi că o să plangă. Dar mi-a zâmbit nepăsătoare şi a fugit înainte ca eu să îi pot spune ceva.

Când m-am trezit, Martin, labradorul meu, ronţăia un ambalaj de ciocolată lăsat de mine pe noptiera. Era prea cald şi în casă mirosea a tutun. Mi-am tras blugii pe mine şi un tricou şi am ieşit cu Martin. Nu-mi puteam scoate din cap imaginea ei. Bosumflata, în rochiţa ei cu fluturi. Nu cred că avea mai mult de cincisprezece ani în visul meu. Deşi, acum ar fi trebuit să aibă douăzeci şi cinci. M-a bântuit chipul ei toată ziua.

Câteodată, în nopţile senine de vară, vin aici, în parc, mă tolanesc pe iarba deasa şi încerc să regăsesc pe cer steaua pe care îmi spunea că i-ar plăcea să locuiască cu mine. Pe care “nu există timp, iar oamenii sunt drăguţi”. Dar n-o mai găsesc. Probabil că s-a stins odată cu ea. Sau poate că au plecat împreună în abis. Vreau să mai revăd o singură dată, măcar, steaua pe care trebuia voia să ne mutăm şi să ne construim o căsuţă mică, cu un dormitor şi sufragerie în care să-şi aranjeze ea cărţile într-o bibliotecă “mititică” lângă şemineu. O singură dată! Vreau să-i mai văd chipul, cu nasul mic si pistruiat, ochii verzi, pierduţi în zare la vreun apus de soare, ochi cu care mă iubea când o alintam alene, ma ura când nu-i făceam vreun moft sau nu îi înţelegeam vreun personaj din vreo carte pe care o citise cu sufletul la gură, ochi care plângeau când Martin s-a îmbolnăvit, curioşi când mă întreba de ce o iubesc. Ochi frumoşi şi suflet bun! Unde eşti?

Mă ridic. Înaintez agale prin parcul gol, sătul de şoapte şi iubiri nocturne pe băncile scorţoase. Îmi imaginez că mă urmăreşte ca un copil, că se ascunde după vreun copac şi râde când mă întorc şi o caut cu privirea. Dar nu e. Nu o găsesc. Nu e nicio rochiţă, niciun râset, niciun pistrui. Nici măcar un pistrui!

Au trecut doi ani de când nu mai e. La început mi se părea ireal. Durerea pe care o simţeam îmi măcina mintea. Îmi doream un buton de shut down, îmi doream s-o trezesc şi să o bat că mi-a făcut una ca asta, că m-a lăsat singur în mizeria asta. Cu timpul am înţeles că e una din dorinţele ei care s-a îndeplinit. Să zboare. Să zboare cu păsările, să atingă uşor fulgii de nea în cădere. Şi acum cred că pluteşte uşor pe lângă mine şi râde. Râde de mine că vin singur în parc şi mă uit la stele.

Nu. E clar că n-am uitat-o. Îmi aleargă prin minte încă. Aleargă şi râde. Dar oare când va obosi? Pentru că eu am obosit.

What is happiness?

WHAT IS HAPPINESS?

“We tend to forget that happiness doesn’t come as a result of getting something we don’t have, but rather of recognizing and appreciating what we do have.”
Frederick Keonig

Many say or believe that happiness is all that money can buy. I couldn’t disagree but I also think that happiness can be found in lots of things that money can’t buy. It is true that you can find yourself in an excellent state of mind when you buy a new car, for example, or when you win the lottery. But for me, happiness stays in small things. For example, I feel happy whenever I eat chocolate or when I hear a song I love.

So, what is happiness? As Frederick Keonig said, “happiness doesn’t come as a result of getting something we don’t have”. What I understand from this statement is that we don’t have to run all our lives after happiness. We need to stop chasing it or else we might miss it. Happiness is everywhere, happiness is chocolate, happiness is in the eyes of your loved one, in a smile of a blonde little girl, in the heart of our mothers, in a sunny day of a beautiful spring, in the waves of the sea, happiness is seeing someone appreciates you and I can go that way for another 300 pages.

So what is the best way to be happy? First of all, and I think this is the most important thing, we need to stop worrying about what others think of our activities, of ourselves. Nobody is living our lives but us. You and only you are the most important person in your life and if you didn’t saw that yet, you should start seeing it. No matter how much you love or you care about a person, you come first no matter what. And that, that I believe is the key to happiness. Second of all, in order to be happy you need to healthy. You got to quit smoking, you got to give up junk food and start exercise. Go to the gym, put on your earphones and go for a jog. A healthy life is a happy life. Another important thing when it comes to happiness is having friends. And by friends I mean real friends. Those who come at your place holding a bottle of vodka when you’re depressed, those who listen to you when you have something to say, those on whom shoulder you can cry on whenever you need to, those who laugh with you, those who are with you no matter what decision you want to take.

Whoever said that happiness is a thing that cannot be touched couldn’t be more wrong. Happiness is everywhere, it surrounds us. You only have to see it. Stop wondering if you are beautiful enough, if you are smart enough, if you are good enough for the people around. Just live your life because you only have one (probably). Anyway, you should seize the moment. That’s what makes you happy after all. Whenever you feel like saying “I love you” say it. Whenever you feel sorry about doing something bad apologize. If you want someone to know how you feel about them, call and tell them. Whatever you want to do just go with it!

What else is happiness? Happiness is your first kiss, happiness is a hug (it was actually scientifically proved that a 20 minutes hug decreases depression), happiness is dancing in the rain, happiness is finding yourself in a novel, happiness is not having to set an alarm for the next day, happiness is watching a meteor shower in a summer night, happiness is watching a sunset or a sunrise in the mountains, happiness is kissing your loved one on new year’s Eve.

These being said, happiness stays in small things. I know it may sound like a cliché but it is obvious that most of the things that make you happy can’t be bought. It is true that a new smartphone, or a smart TV, or a luxurious vacation makes you feel somehow happy, but you can’t compare that to the smile of your lover when he looks into your eyes and says “I love you”, or the laughter of your baby girl when you tickle her, or that feeling you get when you run in the rain in the summer after a long hot day. Happiness is true, happiness is wherever we, wherever you are.

Evadare

Sufletul meu vrea să evadeze, vrea să fugă pe câmpuri și să urle: “Sunt liber!”. S-a săturat de mine și vrea să experimenteze ceva nou. Poate chiar niște iarbă sau măcar niște vodkă. Sau poate amândouă. (Băi, ești prost?)

S-a săturat de mine și vrea să plece. Am încercat să-l conving că între noi e doar o fază. Una din acelea când nu ne vorbim pe timpul iernii, dar când vine primăvară ne împăcăm. Nu a înțeles. “We are done!”, mi-a zis. Am plâns și l-am implorat să rămână, dar n-a mers. S-a săturat. S-a săturat, cică, de nazurile mele, de muzica pe care o ascult și de cărțile pe care le citesc. A, și mi-a mai reproșat că mă îmbrac ca o babă. Ba chiar mai rău ca o babă. Zice că ar trebui să îmi arunc toate hainele gri și să-mi iau altele. Colorate.

Nici nu mai țin minte când ne-am simțit ultima dată bine împreună. A, ba da! Era frig afară și ieșisem sa iau o gură de aer. “Hai să cumpărăm o sticlă de vin!”, zice. Ah! Da, ăla nu era sufletul meu. Se cuibărise în mine un alt suflețel. Dar a fugit și el de mine. Cum o să fuga și ăsta.

N-o să mai încerc să-l conving. Dacă vrea să plece, să plece și gata. G-A-T-A. N-o să mai audă nici muzica mea și nici n-o sa-l mai bat la cap cu cărțile mele. Să plece și să stea în frig.

“E mai frig în tine decât afară!”